COPILĂRIA: trecut şi viitor


Aud foarte des oameni care spun că nu mai sunt copii şi care doresc să dea dovadă de maturitate completă. În acele momente, îmi place să îi contrazic: vom fi copii până la moarte. Într-o cămăruţă ascunsă, vom arhiva amintirile, dorinţele şi plăcerile acelei perioade.
Un gând frumos şi o dorinţă acută de a mă reîntâlni cu Copilăria, m-au făcut să descui acea cămăruţă. Cu mare drag, am îmbrăţişat vechile jucării de pluş. Un hipopotam, un ursuleţ, un căţeluş sau o răţuşcă… Le iau în braţe şi închid ochii. Ce dacă am aproape 20 de ani? Vârsta este doar un număr, nu un impediment; amintirile şi persoanele care mi le-au oferit nu vor fi uitate niciodată.
Prin maldărul de jucării, am gasit un film*.
image

Cred că toată lumea îşi aduce aminte de vechile aparate de fotografiat… „Developare”: aşa se numea metoda de descărcare a fotografiilor. Şi cum faceau mămicile pe vremuri?! Pe spatele fiecărei poze, scriau data la care aceastea au fost realizate. Ahhh…ce diferenţă!
Amintirile noastre se bazează pe alergatul în jurul blocului, săritul corzii, jucatul şotronului, gumei Turbo, sifonul la pahar, „Ţară ţară vrem ostaşi!”, „Raţele şi vânătorii”, fotbal cu pet-urile aruncate la întâmplare sau cu dopuri etc. Dar copii de acum, ce amintiri vor avea? „Eu când eram mică, mă jucam My Talking Tom pe tabletă!” / „Când eram mică, părinţii mei mă duceau în fiecare weekend la Mc Donald’s!” Serios? Asta numeşti tu copilărie? Cu părere de rău, ţin să le transmit acestor „viitori adulţi” că vor deveni nişte oameni de nimic…
De ce nu doresc să ia o carte în mână pentru a învăţa limba română? De ce nu doresc să lase figurile deoparte? Tare aş vrea să îi văd o lună fără internet. 🙂
Vouă ce lucruri vă aduc aminte de copilărie?

Anunțuri

9 gânduri despre „COPILĂRIA: trecut şi viitor

Adăugă-le pe ale tale

  1. Mie imi placeau jocurile de carti..mai ales Killer sau Kemps (pe perechi).Cel putin la Killer iti dezvoltai, intr-un fel, capacitatea intuitiva (da tinea si de noroc, evident, sa-ti dai seama cine e killerul) iar la Kemps (pe perechi) era si vorba de lucrul in echipa (cecea ce intr-un fel te apropia cat de cat de persoana cu care erai in echipa).Si-n rest, in timpul liber, eram foarte maleabil.Jucam orice voiau ceilalti copii sa joace in putinul meu timp liber (ca am facut inot de la 7 pana la 14 ani, cand m-am lasat, din cauza ca am intrat intr-o depresie cauzata de moartea primei prietene :).Dar, na,n-o sa uit niciodata momentele alea in care abia asteptam ori sa ies in fata blocului ori sa ma duc la bunici la tara :D.Alea vor fi mereu cele mai fericite amintiri.

    Legat de vechile aparate.Cel mai frumos cadou a fost in aparat foto facut de colegii mei de scoala.Si inca-l mai am 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Foarte frumos. 🙂
      Pierdea cuiva ne marcheaza foarte tare, indiferent de varsta. Dar trecem peste toate.
      Si eu am bunici la tara si inca ma duc la ei. Locuri de neuitat. Peisaj, alt aer si libertate. Si FARA INTERNET! Noi, cei care avem bunci la tara suntem foarte norocosi.
      Si in legatura cu aparatul: sa nu il arunci niciodata. Peste foarte multi ani, poate va deveni o piesa de muzeu. 😉

      Apreciază

    2. Eu nu m-am împăcat cu jocurile de cărți. Am locuit la bloc într-un orășel de provincie. Vara toate câmpurile și bălțile din jur erau ale mele. Pescuiam, braconam la iepuri, fazan …..Eram mai mult singur pentru ca prea multi prieteni nu se înghesuiau la astfel de zile de haiducie. Iarna făceam patinoare din bălțile din apropiere, ne urcam pe digul de la Dunăre sau Argeș și de dădeam cu sania. E drept ca amintirile mele din copilărie sunt cam îndepărtate. Am 60 de ani. Astăzi petrec multe ore la pescuit, dar și la mersul cu bicicleta câteodată cate 60+80 km pe zi. si noi mai vârstnicii avem multe amintiri din copilărie, atunci cand nu exista net, tf mobil, etc. Mie mi s-au părut cele mai frumoase amintiri!

      Apreciat de 1 persoană

      1. M-ați făcut să zâmbesc în cel mai sincer mod. Vă mulțtumesc! 🙂
        60 de ani… Mulți înainte; o viață cât mai frumoasă și cât mai liniștită în continuare.
        Și mie îmi place să merg vara cu familia la pescuit. Este o activitate care nu își va pierde niciodată savoarea.
        Și că tot ați pomenit de haiducie, vă urez audiție plăcută: https://www.youtube.com/watch?v=kVRbCQc8I5E (o melodie care, chiar dacă nu mi se potrivește în proporție de 100%, mă teleportează în copilărie). O seară bună! :*

        Apreciat de 1 persoană

  2. Bineinteles ca n-am sa-l arunc :D.
    Ah..si faptul ca am bunici la tara m-a mai ajutat si-n alt fel:La tara am invatat sa ma trezesc mereu dimineata (ca sa dau de mancare la pui :)) (sincer, era activitatea mea preferata..si unii se invatau cu mine si cand ma vedeau stiau ca le aduc de mancare :))).Si na..asa m-am obisnuit sa ma trezesc fara alarma (asta nu inseamna ca n-o pun..doar ca sa fiu sigur :))

    Apreciază

  3. îmi aduc aminte cu drag de o grămadă de lucruri din copilărie; săritul cu coarda spre exemplu(e luat la întâmplare) și cititul noaptea târziu pe furiș cu veioza sub plapumă ca să nu ne prindă părinții … sau Cenaclul Flacăra cu Adrian Păunescu…. sau Vocea Americii pe furiș cu părinții și cu teama că ne reperează securiștii…. mamă cîte sunt !!!

    Apreciat de 1 persoană

Ia un loc şi te ascult:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

LA ETAJ

We collect gazes, we collect souls. Now we have yours as well.

Poezie spontană

Fuziunea realității cu ficțiunea.

Poteci Însorite

munte, excursii, drumetii montane, stiri montane, ture mtb, sfaturi utile

Lupii Daciei

Blog pentru unitate nationala DACICA !

Oana the Cat

@oanathecat

Imola's blog

~locul unde gândurile mele prind viaţă~

Pe urmele vantului...

Blogul meu de calatorii. Povești din excursii, recomandări de locații, și tot ce-mi mai trece prin cap să împărtășesc cu prietenii pe care îi știu și pe care nu-i știu (încă)

Soft Coeur

Do everything with a good heart

Mihaela Roxana...

Viziune. Atitudine. Sarcasm.

JURNAL BIZAR

Un blog folositor! (cărți, gym, filme, seriale, frumusete, animale de companie, produse)

%d blogeri au apreciat asta: