Spitale, când?


Când vom auzi şi noi „În Galaţi, se vor construi 3 noi spitale”? Sau 5. Sau 10. Sau să auzim că se vor dărâma 500 de biserici din toate ţara. Uraaa! Şi să se construiască atâtea spitale.
Revenind. Este de la sine înţeles că această postare este în strânsă legătură cu incidentul din Clubul Colectiv. Nu a fost explozie, ci simple artificii care au sărit pe stâlpul de lângă scenă.

12039489_10208402514764312_5078736636100054206_n

(fotografie realizată de Vlad Buşcă, bass-istul trupei L.O.S.T.)

Nu ascultaţi aberaţiile de la televizor – plus că nu oferă date exacte despre răniţi, morţi, angajaţi şi trupă! Deci nici un site de ştiri şi nici un prezentator tv nu au spus 3 cuvinte despre trupă! Măi oameni buni…  Acele sute de oameni veniseră la concertul celor de la Goodbye to Cravity,  care au dorit să îşi lanseze albumul „Mantras of War”. Intrarea a fost liberă şi totul a început după ora 20:30. Aproximativ 2 ore de zâmbete, metal, distracţie şi lansare. Restul, negru. Pentru cei care s-au benoclat prea mult la tv: nu au fost numai tineri; au fost oameni de toate vârstele.
Alexandru Pascu este la spitalul Floreasca, intubat.
Andrei Galut este tot la spitalul Floreasca, dar cu arsuri pe 25% din corp.
Mihai Alexandru este la spitalul Universitar, stabilizat.
Max este la spitalul Floreasca, cu arsuri pe 10% din suprafaţa corpului. Nu a avut nevoie de terapie intensivă.

O ami bună relatare a întâmplării, vine din partea doameni Delia Ţugui, care a fost în acel loc, în acel moment (mesaj preluat de pe pagina de facebook a dânsei): „Am fost la ‪#‎colectiv‬. Am scăpat pentru că am stat chiar lângă ușă. Chiar și așa soțul și fiul meu au putut ieși abia după 5 minute, acum fiind în spital intoxicați cu fum. Cum s-a întâmplat? S-a aprins buretele fonoizolant de pe stâlpul din stânga scenei, cel de lângă ușă, de la focul de artificii. Artificiile nu au fost exagerate, păreau relativ inofensive. Problema a fost că buretele cu care erau tapetați stâlpii și tavanul localului este foarte ușor inflamabil. Am văzut cum s-a întâmplat totul, stâlpul cu pricina fiind la 1 metru, chiar în fața mea. Solistul trupei a avut timp doar să facă o scurtă glumă: ” Asta nu era prevăzut în program”. În secunda următoare și-a dat seama că nu e de glumă și a cerut un extinctor, dar era deja prea târziu. În 30 de secunde, fără exagerare, focul s-a întins pe întreg tavanul. Lumea s-a îmbulzit către intrare, s-a reacționat relativ repede, dar ieșirea era prea îngustă și oamenii s-au panicat. În spatele meu s-au călcat în picioare, cățărându-se unii peste alții pentru a reuși să iasă. După ce am ieșit afară, am auzit o bubuitură înfundată și am simțit că mă lovește o rafală de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros și negru, nu vedeam absolut nimic. Nu știam încotro merg. Am întins mâna și m-am agățat de geaca cuiva care se afla în fața mea și m-a târât după el. Altfel nu aș mai fi putut merge. Eram paralizată din cauza fierbințelii aerului irespirabil, am tras aer în piept și am simțit că mă arde până în stomac. Repet, eram deja afară. Nu cred că a fost o explozie propriu-zisă. Din ceea ce am văzut ulterior la TV, s-ar fi prăbușit tavanul și asta ar fi putut provoca rafala de foc și fum care m-a prins din urmă. Apoi am văzut lumină și am simțit aer curat. M-am uitat înapoi și am văzut o mare grămadă de oameni prăbușiți unii peste alții în ușă. Cei care ieșiseră încercau să-i tragă, dar cei de jos erau prinși sub greutatea celor de deasupra lor. Cineva striga întruna: „Luați-i mai întâi pe cei de deasupra!”, dar panica era prea mare. Mulți încercau să ajute, dar era haotic. Prietenii se căutau între ei pe dedesubtul mormanului de oameni prin pipăit, strigându-se pe nume, întrebând: „Tu ești? Unde ești, că nu te văd? Asta e mâna ta?” etc. Era de coșmar. Nu îmi venea să cred că așa ceva e posibil. Mi-am dat seama imediat că cei din partea din spate a barului nu vor mai ieși cu viață de acolo.”

Când am văzut azi noapte postări pe facebook despre incident, am crezut că nu este nimic grav. Dar la ora 8 când am deschis televizor, mi s-a făcut pielea de găină. Şi mai tare m-am speriat când am văzut poze cu listele celor răniţi, una din ele conţinând numele unui prieten. Şi mai tare îmi pare rău acum, când scriu aceste rânduri. E păcat… Păcat de cei care au murit. 

 Goodbye To Gravity

Anunțuri

2 gânduri despre „Spitale, când?

Adăugă-le pe ale tale

Ia un loc şi te ascult:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

LA ETAJ

We collect gazes, we collect souls. Now we have yours as well.

Poezie spontană

Fuziunea realității cu ficțiunea.

Poteci Însorite

munte, excursii, drumetii montane, stiri montane, ture mtb, sfaturi utile

Lupii Daciei

Blog pentru unitate nationala DACICA !

Oana the Cat

@oanathecat

Imola's blog

~locul unde gândurile mele prind viaţă~

Pe urmele vantului...

Blogul meu de calatorii. Povești din excursii, recomandări de locații, și tot ce-mi mai trece prin cap să împărtășesc cu prietenii pe care îi știu și pe care nu-i știu (încă)

Soft Coeur

Do everything with a good heart

Mihaela Roxana...

Viziune. Atitudine. Sarcasm.

JURNAL BIZAR

Un blog folositor! (cărți, gym, filme, seriale, frumusete, animale de companie, produse)

%d blogeri au apreciat asta: