„Cei de lângă noi nu mor niciodată” de Allison Dubois


„Un alt exerciţiu care vă poate ajuta este să vizualizaţi o persoană din lumea de dincolo, o persoană cu care simţiţi că aveţi o legătură specială. Imaginaţiv-ă că acea persoană ţine în mână o găleată în care vă puneţi toate problemele pentru ca spiritul să le ducă departe de voi. Celor dragi din lumea de dincolo le place să ne liniştească. În acelaşi timp, acest exerciţiu întăreşte legătura reciprocă dintre cei care au murit şi cei care încă mai trăiesc.”

„Cel mai important lucru pe care vreau să-l trasnmit copiilor înzestraţi de pretutindeni este ceea ce eu însămi mi-am dorit atât de mult să aud: <<Înţeleg prin ce treceţi, nu sunteţi singuri. Cândva totul va căpăta un sens pentru voi.>>”

„Activitatea mediumică nu este ceva nou. Mulţi oameni îşi folosesc <<al şaselea simţ>> cu regularitate. În viaţa de zi cu zi ne auzim frecvent spunând că avem o presimţire în legătură cu ceva sau că în unele situaţii simţim nişte emoţii puternice inexplicabile. Gândiţi-vă la judecătorii, doctorii, mamele, taţii şi alţii asemenea lor care îşi folosesc al şaselea simţ în fiecare zi.”

„Ziua de 11 septembrie i-a făcut pe oameni să se întrebe ce contează cu adevărat în viaţă şi cum pot face lumea mai bună. I-a determinat pe mulţi să se autoanalizeze, având astfel ocazia să-şi dea seama că îşi pot schimba cursul vieţii. Niciodată nu e prea târziu. Pentru mine, cel mai rău lucru pe care îl poţi face cu viaţa ta este să o iroseşti.”

„Care este sfatul meu pentru cei care îşi doresc să se simtă împliniţi? Să acţioneze  pe cont propriu, astfel încât să poată privi în urma lor şi să spună: <<Eu am făcut asta.>>”

„Eu am o vorbă: nimeni nu-şi poate depăşi propriile limite fără să rişte.”

„Nu-mi place să spun <<adio>> pentru că este prea definitiv. Îmi place să spun:<<Până când ne vom revedea.>>”

„Una dintre cele mai dubioase este: <<De ce m-ai părăsit?>>
Răspunsul poate fi un antidot împotriva durerii sau poate da un sens pierderii suferite. E liniştitor să ştii că rămâi în legătură cu persoana dragă chiar şi dincolo de moarte şi că există explicaţii pentru orice sfârşit şi orice început. Nu uitaţi că cei dragi, pur şi simplu, au trebuit sa plece primii. Vă vor întâmpina când vă va veni rândul, iar întâlnirea dumneavoastră de familie va fi mai frumoasă ca oricând.”

„Când o persoană jeleşte moartea unei fiinţe dragi, spiritul vrea să îi fie alături.
Uneori, această situaţie se poate transforma într-un cerc vicios. Când energia unui spirit este în jurul nostru, o simţim. Ne este foarte dor de cei dragi pe care i-am pierdut şi nu ne dăm seama că, de fapt, sunt în continuare alături de noi, îşi petrec timpul împreună cu noi şi ne împărtăşesc suferinţa. Simţinduni-se tristeţea, spiritul va încerca şi mai mult să ne dea energie şi să ne consoleze, ceea ce poate duce la tot felul de reacţii din partea supravieţuitorului: imagini care apar dintr-odată în minte, o melodie auzită în cap, o senzaţie de frig, o atingere aproape ireală.
Câteodată, astfel de senzaţii îi pot face pe cei în viaţă să le fie şi mai dor de persoana decedată şi să sufere mai mult. Nu cred că spiritele îşi dau seama că prezenţa lor adânceşte durerea celor rămaşi în viaţă. Acelaşi efect poate fi resimţit când un spirit vrea să fie în preajma celor dragi, iar aceştia cred că s-au gândit dintr-o dată la persoana decedată.”

„Diane era bucuroasă şi împăcată cu ea însăşi. După citire, mi-a spus că se simte cuprinsă de un sentiment de linişte şi de seninătate. Diane este unul dintre motivele pentru care continui să fac ceea ce fac.”

Am continuat să selectez pasajele din cărţile pe care le citesc şi care mă marchează. Voi reveni la Allison DuBois cu foarte mult drag şi nesăţ. S-a meritat să o citesc, ţinând cont că eu cred în aşa ceva. De ce mi-a plăcut? Simplu ca bună ziua. Mi-a descris o paletă largă de fenomene, mi-a detaliat stările şi m-a făcut atentă la foarte multe lucruri care mi se întâmplau, dar cărora nu le dădeam atenţie, de exemplu, să îmi aduc aminte de bunica mea recent decedată şi să mă bufnească plânsul. Întrebarea care urma după acele lacrimi era: „Cum se face că imaginile cu ea mi-au venit brusc în minte?” Eiii..uite aşa. Allison mi-a explicat şi mi-a deschis ochii.
Mă bucur că am citit poveştile şi întâmplările ei. Sper ca următoarea ei carte în ceea ce priveşte activităţile paranormale să fie mai elaborată, mai stufoasă şi mai captivantă. Chiar dacă nu crezi în activitatea de medium, nu ţi-ar strica să deschizi această carte şi să te laşi dus de cuvinte.

 

 

Anunțuri

Ia un loc şi te ascult:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Poezie spontană

Fuziunea realității cu ficțiunea.

Oana the Cat

@oanathecat

Imola's blog

~locul unde gândurile mele prind viaţă~

Pe urmele vantului...

Blogul meu de calatorii. Povești din excursii, recomandări de locații, și tot ce-mi mai trece prin cap să împărtășesc cu prietenii pe care îi știu și pe care nu-i știu (încă)

Soft Coeur

Do everything with a good heart

Mihaela Roxana...

Viziune. Atitudine. Sarcasm.

JURNAL BIZAR

Un blog folositor! (cărți, gym, filme, seriale, frumusete, animale de companie, produse)

%d blogeri au apreciat asta: