Ani de … facultate


„Ani de liceu, cu emoţii la română […]”. De fapt, au fost fără emoţii – au fost cu fooarte mulţi drăcuşori în dos. Ipocrită sau nu, crizată sau ba, arogantă şi nu îmi pasă, am urât cei 4 ani de liceu. Why? Ăi mai minunaţi colegi. Abia în banchet am fost mai uniţi. Până atuncea, bârfe şi caterincă pe seama mea cât cuprinde şi foarte mult luat peste picior. Dar omul cât trăieşte învaţă, iar eu ştiu acum cu cine trebuie să stau şi cu cine nu.

„Ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani.” Omuleţi puţini mai gânditori. Mulţi cei drept, dar asta e. Omuleţi maturi, cu capul pe umeri (a se citi extremitatea superioară a corpului omenesc), cu care chiar poţi conversa. Despre orice. Job-uri, cum vedem noi viitorul, adolescenţii din ziua de azi, tehnologie şi muzică unde este cazul.

Buuut … ce mă fac eu cu ai mei coleguţi drăguţi, atenţi şi serioşi (aşa se presupune că ar trebui să fie ei), care se hlizesc mai pe la toate cursurile, laboratoarele şi seminariile iar profesorilor le vine să îi dea afară? Ce fac eu cu atenţia mea? În acel moment chiar nu vreau să se transforme într-una distributivă. Copilaşi tocmai ieşiţi de pe băncile şcolii, care se bucură de faptul că nu sunt ascultaţi şi nu primesc note săptămânal, care te bârfesc până la cel mai mic detaliu şi cărora dacă le faci observaţii se pun în gură ca tine ca şi cum ar fi la piaţă?!

Sunt unii cărora le fac observaţie şi pe care îi rog să tacă – eu ce primesc? Un zâmbet tâmp, nişte ochi de broască şi râsete în continuare. Acum îmi înţeleg profesorii. Le cer scuze pentru momentele în care îmi iau şi eu nasul la purtare şi le voi face în continuare colegilor mei observaţii.

Mă uit zilnic prin campus şi parcă m-aş da eu cu capul de toţi pereţii. Don’şoare care merg ca pe podium, don’şori care îşi trec mâna prin păr din 5 în 5 minute şi ciudăţei care nu ridică capul din pământ. Ori e albă, ori e neagră. Profesori care sunt în stare să te lovească cu maşina, numai că să îşi etaleze bolizii.

Deh… Şi eu trebuie să îi suport chit că vreau, chit că nu vreau. Simplu. Mă fac că nu îi văd.

Anunțuri

5 gânduri despre „Ani de … facultate

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ce vremuri ați prins și voi…. generația voastră. Recunosc că mi-ar fi tare greu cu asemenea colegi de generație. Vorba bunicii: „pe vremea mea era altfel”! 😀 Chiar eram altfel, deși sunt multe lucruri care erau și atunci, la fel de aiurea. Trebuie să înveți să supraviețuiești oamenilor și provocărilor, căci prin aceste „lupte” te formezi ca om. Și stai să vezi când trece și facultatea! Lumea asta, ca o „junglă”!
    Toate cele bune, Diana! Și bucură-te de ceea ce este de bucurat cu adevărat!

    Apreciază

Ia un loc şi te ascult:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

LA ETAJ

We collect gazes, we collect souls. Now we have yours as well.

Poezie spontană

Fuziunea realității cu ficțiunea.

Poteci Însorite

munte, excursii, drumetii montane, stiri montane, ture mtb, sfaturi utile

Lupii Daciei

Blog pentru unitate nationala DACICA !

Oana the Cat

@oanathecat

Imola's blog

~locul unde gândurile mele prind viaţă~

Pe urmele vantului...

Blogul meu de calatorii. Povești din excursii, recomandări de locații, și tot ce-mi mai trece prin cap să împărtășesc cu prietenii pe care îi știu și pe care nu-i știu (încă)

Soft Coeur

Do everything with a good heart

Mihaela Roxana...

Viziune. Atitudine. Sarcasm.

JURNAL BIZAR

Un blog folositor! (cărți, gym, filme, seriale, frumusete, animale de companie, produse)

%d blogeri au apreciat asta: