Sub 0

Sunt minute în care urlu de durere. Ţip. Mimez. Mă înţeapă tot corpul şi mă furnică. Mă eclipsează Luna. Mă orbeşte. Mă sufocă. Îmi pune funia şi mă transformă. Am ochii bulbucaţi şi mâinile încleştate. Nu mă pot mişca…
Sunt minute în care aş înconjura pământul de bucurie. Nici dacă mi-ar arde tălpile nu m-aş opri. Te-aş căuta şi te-aş săruta. Te-aş sufoca.
Sunt minute în care mi-aş înfige mii de ace în plămâni şi inimă. Să aplic sadismul pe propria-mi piele. Să ţâşnească sângele prin mii de locuri. Să fiu o artă, vie care tindă să piară. Să fiu precum un glod de disco, roşu. Aprins. Dar care să nu îmi coloreze nimic.
Sunt momente în care aş lua în braţe fiecare om de pe stradă.  Să îi dau şi lui o bucăţică din starea mea de bine. Aşa …  de la 7 dimineaţa. Să îl văd zâmbind fără să întrebe de ce am făcut asta.
Sunt secunde în care îmi este dor. Un dor nebun, care îmi inundă inima. Şi aş da orice să te am aproape, acum… Să îţi pot şopti uşor că te ador. Deep. Hard. Mai mult ca perfect. Superlativ.
Sunt momente în care m-aş dezbrăca de toate secretele, chiar dacă aş face mult rău. Dar ştiu că m-aş elibera. De tot, toţi şi toate. Chiar şi de mine.
Sunt momente în care lacrimile evadează. Fără voia mea. Destule momente. Des. Profund. Din păcate…
Sunt secunde în care mi-aş da viaţa pentru puţin romantism.
Sunt momente în care un singur chip îmi îmbunătăţeşte ziua… Acel chip – tandru şi zâmbete ascunse.
Sunt secunde în care un simplu „Hei” mă face să zburd pe câmpii şi prin codrii.
Sunt mii de râuri şi pârâuri în care m-aş scălda precum ielele.
Sunt momente în care te-aş vrea. Cu totul. Pentru totdeuna. Să fiu doar a ta şi cu inima.

21 martie

Bulă întunecată,
zâmbet fals
inimă moartă.
încuie-mă-n cavou…
şi lasă-mă să zac
Precum un vechi fior.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: