16, joi.

Este absolut perfect atunci când ajungi să îţi pese doar de bună starea ta, doar de sufletul tău. Aşa ar trebui să fie mereu. Să te pui pe primul loc. În primă fază, totul să fie doar pentru şi despre tine. Dacă tu nu eşti ok, cei apropiaţi cum vor fi ok?
Mai am de învăţat o multitudine de lucruri, dar… Astăzi îmi mulţumesc că am avut răbdare cu mine. Că m-am iertat, că am trecut peste problemele pe care mi le-am creat. De uitat, nu am cum – dar accept şi merg mai departe. Am învăţat că cine te merită, te caută. Te salută, te întreabă de bine, îţi oferă ajutorul lui şi poate îţi mai oferă şi o îmbrăţişare. Am învăţat pentru a nu ştiu câta oară că oamenii pleacă când s-au şters bine pe mâini, când observă că te-au secătuit de puteri.
Am ajuns astfel să le mulţumesc indirect oamenilor care s-au depărtat de mine… Hei. Îmi este mai bine. Am învăţat să zâmbesc sincer şi să nu mai critic. Nu îmi mai pasă de ceea ce spun cei din jur şi mă redescopăr. Pot să mă dau deoparte şi îmi place.
Vârsta nu te face mai înţelept, ci trăirile.
*e doar povestea mea. A mea şi a altor multor oameni. Diferă doar drumul.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: