Triplet

Undeva la 3 metri sub noroi

Poate vom fi „doi”… 

Reclame

22:32

Poate nu ştiai,
dar cuvintele dor
Şi norii se duc
rămând eu, în locul lor.

Poate nu ştiai,
dar lacrimile rămân
De când ai plecat,
până mor flămând.

Sub 0

Sunt minute în care urlu de durere. Ţip. Mimez. Mă înţeapă tot corpul şi mă furnică. Mă eclipsează Luna. Mă orbeşte. Mă sufocă. Îmi pune funia şi mă transformă. Am ochii bulbucaţi şi mâinile încleştate. Nu mă pot mişca…
Sunt minute în care aş înconjura pământul de bucurie. Nici dacă mi-ar arde tălpile nu m-aş opri. Te-aş căuta şi te-aş săruta. Te-aş sufoca.
Sunt minute în care mi-aş înfige mii de ace în plămâni şi inimă. Să aplic sadismul pe propria-mi piele. Să ţâşnească sângele prin mii de locuri. Să fiu o artă, vie care tindă să piară. Să fiu precum un glod de disco, roşu. Aprins. Dar care să nu îmi coloreze nimic.
Sunt momente în care aş lua în braţe fiecare om de pe stradă.  Să îi dau şi lui o bucăţică din starea mea de bine. Aşa …  de la 7 dimineaţa. Să îl văd zâmbind fără să întrebe de ce am făcut asta.
Sunt secunde în care îmi este dor. Un dor nebun, care îmi inundă inima. Şi aş da orice să te am aproape, acum… Să îţi pot şopti uşor că te ador. Deep. Hard. Mai mult ca perfect. Superlativ.
Sunt momente în care m-aş dezbrăca de toate secretele, chiar dacă aş face mult rău. Dar ştiu că m-aş elibera. De tot, toţi şi toate. Chiar şi de mine.
Sunt momente în care lacrimile evadează. Fără voia mea. Destule momente. Des. Profund. Din păcate…
Sunt secunde în care mi-aş da viaţa pentru puţin romantism.
Sunt momente în care un singur chip îmi îmbunătăţeşte ziua… Acel chip – tandru şi zâmbete ascunse.
Sunt secunde în care un simplu „Hei” mă face să zburd pe câmpii şi prin codrii.
Sunt mii de râuri şi pârâuri în care m-aş scălda precum ielele.
Sunt momente în care te-aş vrea. Cu totul. Pentru totdeuna. Să fiu doar a ta şi cu inima.

Război pierdut

Am picat în gol. Brusc. Fără certuri şi obligaţii. Fără aşteptări.               P.s: Sunt doar pe masa de operaţie şi aştept ca doctorii să termine joaca cu ale mele organe.

Reîncarnare

Obosită şi încruntată, am strâns genunchii uşor, la gât. Mi-am lăsat pletele să alunece leneşe pe umeri, în bătaia vântului.

Doar brăduţul îmi mai oferea sprijin. Un viitor bărbat, a cărui coloană vertebrală ar putea suporta orice. Chiar şi plânsul neîncetat al unei sirene.

Strângeam pumnii şi plângeam. Ochii umezi şi un glas în subconştient care mă îndeamnă să mă liniştesc. Dar de ce aş face asta? De ce să nu mă exteriorizez. Aş vrea să plâng până aş leşina… Aş vrea să plâng până când nu aş mai avea un gram de apa în organism…

Vântul adie cu drag si mă alină. O frunzuliţă se împiedică de chipul meu. Păsările pleacă, iar eu rămân aici. Vreau să învăţ să patinez pe nori. Vreau să îl salut de sus, sub altă formă.

Aş fi preferat să dispar. Aş fi preferat să mă transform într-o picătură de ploaie şi să exist sub altă mărime în tot acel ciclu al naturii. Aă fi salutat mii de oameni, de flori, de animăluţe şi de poteci. Aş fi făcut îndrăgostiţii să zâmbească şi  să danseze împreună cu mine şi cu familia mea.

Aş căuta chipul tău peste mii de mări şi zări. L-aş colinda şi l-aş cuceri. Aşa cum ochii tăi îi caută pe ai mei… Aşa cum mâinile ni s-au împreunat iar timpul a stat în loc. De nu te voi găsi, te voi strigă – poate mă vei auzi şi mă vei afla.

Oferă-mi viaţă şi credinţă în iubire şi în ziua de mâine. Încălzeşte-mi ochii şi aprinde-i.

E prea îndrăgostită

Hmmm… Unde e Diana neînfricată pe care o ştiam eu?


E prea îndrăgostită ca să mai fie.
E vulnerabilă.
E tristă.
Este marioneta sentimentelor.


Uite cum trec
nenorocitele secunde,
şi se refac,
În al nopţii declic.

Uşor, lin şi suav
se transformă
şi mă aruncă
Într-o horă nebună.

A-Moooor

Stinge lumina şi întinde-te. Meditează în acele 10 secunde până să te pui în pat. Ce s-a întâmplat? E vid, nu? E faină senzaţia? Nuu. Nu aş mai exista în acel „vid”. Dar nu uit de existenţa ta şi rămân aici.

Urmează să îţi ofer mii de îmbrăţişări fierbinţi. Unul peste altul, facem cu schimbul.”Împărţim” sarcinile şi ne ţinem treji. Săruturi pasionale şi gemete prelungite. Plete-n vânt. Dulceaţa tinereţii ni se citeşte pe chip. Zâmbete şi sclipici în ochi.

Păcătuim secundă de secundă. Luminile sunt stinse, iar Luna ne bate uşor în geam.

Îţi sărut ochii, gura şi buzele. Te sărut cu totul, peste tot. Facem ce ne place. Mâinile-ţi alunecă pe spatele meu şi îmi masezi coapsele. Foarte uşor mă iei în braţe şi mă ridici. Întorcându-mă uşor, mă redescoperi. Dar nu ca o simplă cărniţă, ci ca vibraţii şi dorinţă.

Devenisem femeie în braţele tale, nu ai uitat, nu? Şi excelez. Îţi demonstrez toate spusele mele şi rămân pe poziţii. Uuh…ce poziţii!

Nu scriem vreun roman sau vreo carte de poezii. Avem fetish-uri, dar nu usturătoare. Ne iubim, dar nu doar prin intermediul cuvintelor. Ne demonstrăm asta în fiecare secundă.

Stau în braţele tale, goală. Dezbrăcată de inhibiţii şi de frici. Am aruncat ruşinea şi fac tot ce îmi trece prin cap.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: