Infinitul

Am uitat sa iti spun ca am nevoie de tine asa cum are nevoie un vampir de sange atunci cand este infometat.
Inchid ochii si mi te imaginez in bratele mele. Acel gen de imbratisare calda si blanda pe care ti-o doresti tu, se va transforma in fapte sufocante, cu tendinte mortale.
Iti mangai gatul si ma pregatesc sa te musc. Atac agresiv si nimeresc tinta. Te zbati, iti dai ochii peste cap si ramai fara suflare. Mi-am atins scopul! Te-am lasat fara suflet. Vrei sa il cauti… Astfel, vei porni intr-o noua aventura. Nimicit de soarta, fara vlaga si fara cunostinta, colinzi strazile in redescoperirea iubirii. Ai un drum lung de parcurs, plin de obstacole. Bolborosesti, injuri, ridici in slavi si jelesti. Plangi si te calmezi. Apoi o iei de la capat. Zile-n sir aceeasi poveste. Un dor nebun si-a facut cuib pe umerii tai. „Cuierul” fragil al entitatii tale. Ma cauti, ma strigi si te aud. Plamanii-ti explodeaza. Venele se accentueaza si isi schimba culoarea. Corpu-ti este slabit si expus la orice catastrofa. Simti cum flacarile iadului se apropie. Te  prind de mana si iti redau sufletul. Nu ma recunosti si nu iti mai amintesti nimic. Sunt doar o umbra in viata ta. Sunt papusarul de la teatrul din centrul orasului. Las totul in urma si imi vad de drum. Sunt multumita de faptul ca te-am readus la viata. Chipul meu bland il vei revedea. Il vei mangai si admira din nou. Si iar ma voi transforma si te voi musca…

Diana Radu

Lansează un blog la WordPress.com.

SUS ↑