Ai uitat momentele în care ţi-am dăruit putere şi zâmbete. Acum mai rămâne să le reculeg din alte suflete, alte minţi, alte lumi…

Restart

Azi sunt orgolioasă.
Azi întorc spatele tuturor oamenilor care îşi aduc aminte de mine doar când au nevoie de ceva.
Azi mă comport adecvat.
Azi îmi demonstrez că pot calca pe cadavre.
Azi zâmbesc şi ridic privirea din pământ.
De azi, de mâine şi pentru totdeauna.

Balsam pentru suflet

29.04.2015 – 29.04.2017
29.04.2017 – infinit


2 ani de A.C.S.
2 ani plini de zâmbete, de plânsete şi de nervişori…
2 ani plini de ‘te iubesc’ şi ‘te urăsc’. Sau ‘dispari’…
2 ani de chin, de încurajări, de dorinţă.
2 ani în care am învăţat ce înseamnă să iubeşti, să ajuţi necontenit, să îţi doreşti acea persoană mereu lângă tine.
2 ani în care de nenumărate ori îmi venea să îmi bag picioarele. Fiind efectiv sătulă să ofer la infinit şi să nu fiu preţuită, eram extenuată… Ceream îndurare şi primeam palme.
2 ani în care mi s-au dat şi am dat şanse. Am profit sau nu, el să spună.
2 ani în care am devenit rumegătoare de energie. Ba certuri, ba prea mult alintat şi cocoloşit. Ai grijă ce faci. Îmbracă-te bine. Lasă băutura. Pune mâna şi lucrează la licenţă. Şi totul pentru că îl iubesc. :3
2 ani peste care nu am trecut precum gâsca prin apă. Am deschis bine ochii, am analizat şi am realizat că el este tot ce am mai scump.
2 ani în care ne-am fost alături la bine şi la greu.
2 ani în care ne-am susţinut în viaţa de zi cu zi. Facultate, psihic, realizări minime, concertele lui…
2 ani în care m-am schimbat. Şi maturizare. M-a învăţat de nenumărate ori că lumea poate spune orice doreşte şi că eu nu trebuie să iau acele cuvinte în calcul. M-a învăţat cum să îmi aleg prietenii. M-a învăţat că mă iubeşte.
2 ani plini de pisicuţeee şi de mieunat. Şi alintat.
2 ani de încredere.
2 ani dulci, săraţi, condimentaţi şi săraţi.
2 ani perverşi şi cuminţi.
2 ani în care am învăţat că viaţa se rezumă la a zâmbi şi a da naibii tot ce mă deranjează.
2 ani în care am învăţat să spun „te iubesc” din priviri.
2 ani … DE NEDESCRIS.

A câta viaţă? 

„Am încheiat. Tot.”

Şi-a luat geanta şi a plecat. 

Neuitându-se în urmă, a trântit uşa şi nu am mai ştiut nimic de el. Nu mi-a mai numărat lacrimile, nu m-a mai mângâiat. Am pierdut şirul momentelor faine din cauza unei toane. Sau din cauza unei toante. Eu… eu sunt aceea. 

Au vibrat pereţii, uşile şi ferestrele. Mi-a vibrat inima. S-a rupt sărăcuţa. Să o mai adun? Să o lipesc? Cu ce?! Nu deţin acel elixir. Ai’ mai mare bucăţică e îmbibată de amintiri. Superbe, cu tine. Se tăvăleşte şi te cheamă. Te caută. Îţi caută chipul. Îţi caută căldura. 

Dar de unde atâta bunătate într-un omuleţ?! Vreau cam multe… Vreau tot uneori. Alteori, nimic. Îţi vreau doar binele, să nu uiţi asta. Sper. 

Doar în camera mea plouă – în rest, soare şi senin. Parfum de iubire, unde eşti? 

Strigă-mă o ultimă oară şi iartă-mi toanele… 

Şi încă plouă. 

Crâmpei

Dispare viaţa

şi dispar şi eu.

Dispar fluturii

odată cu sufletul meu.

Dispare Soarele, 

mă domină Luna,

mă cheamă pajiştea,

mi se usucă gura…

22:32

Poate nu ştiai,
dar cuvintele dor
Şi norii se duc
rămând eu, în locul lor.

Poate nu ştiai,
dar lacrimile rămân
De când ai plecat,
până mor flămând.

Sub 0

Sunt minute în care urlu de durere. Ţip. Mimez. Mă înţeapă tot corpul şi mă furnică. Mă eclipsează Luna. Mă orbeşte. Mă sufocă. Îmi pune funia şi mă transformă. Am ochii bulbucaţi şi mâinile încleştate. Nu mă pot mişca…
Sunt minute în care aş înconjura pământul de bucurie. Nici dacă mi-ar arde tălpile nu m-aş opri. Te-aş căuta şi te-aş săruta. Te-aş sufoca.
Sunt minute în care mi-aş înfige mii de ace în plămâni şi inimă. Să aplic sadismul pe propria-mi piele. Să ţâşnească sângele prin mii de locuri. Să fiu o artă, vie care tindă să piară. Să fiu precum un glod de disco, roşu. Aprins. Dar care să nu îmi coloreze nimic.
Sunt momente în care aş lua în braţe fiecare om de pe stradă.  Să îi dau şi lui o bucăţică din starea mea de bine. Aşa …  de la 7 dimineaţa. Să îl văd zâmbind fără să întrebe de ce am făcut asta.
Sunt secunde în care îmi este dor. Un dor nebun, care îmi inundă inima. Şi aş da orice să te am aproape, acum… Să îţi pot şopti uşor că te ador. Deep. Hard. Mai mult ca perfect. Superlativ.
Sunt momente în care m-aş dezbrăca de toate secretele, chiar dacă aş face mult rău. Dar ştiu că m-aş elibera. De tot, toţi şi toate. Chiar şi de mine.
Sunt momente în care lacrimile evadează. Fără voia mea. Destule momente. Des. Profund. Din păcate…
Sunt secunde în care mi-aş da viaţa pentru puţin romantism.
Sunt momente în care un singur chip îmi îmbunătăţeşte ziua… Acel chip – tandru şi zâmbete ascunse.
Sunt secunde în care un simplu „Hei” mă face să zburd pe câmpii şi prin codrii.
Sunt mii de râuri şi pârâuri în care m-aş scălda precum ielele.
Sunt momente în care te-aş vrea. Cu totul. Pentru totdeuna. Să fiu doar a ta şi cu inima.

Război pierdut

Am picat în gol. Brusc. Fără certuri şi obligaţii. Fără aşteptări.               P.s: Sunt doar pe masa de operaţie şi aştept ca doctorii să termine joaca cu ale mele organe.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: